Vino gând pe fuiorul unui vânt
Marea mea mă saltă pe pământ,
Dunărea se cuibărește în mare,
Ca un albatros venit din soare.

Te-am privit adînc în ochii mării,
Ai privit ascunsă în pragul zării.
Ai atins cu gîndul tău visul meu,
Unde soarta mai crede vântul greu.

Vântul în clipa albă, mă dezleagă,
Inima de cerul Lui încet mă leagă.
Ating pielea ta voit zorilor de zi,
M-ai lăsat dorit, să ne putem iubi.

Iartă-mă iubito,lanțuri mă doboară,
Vraja ta mă atinge și mă înconjoară.
Imi privește albatrosul marea toată.
De la tine gîndul tău îmi dă roată.

Prinde-mă iubito de sub cerul tău
Și la fir de bine și la fir de rău.
Lasă-mă cu tine pe un țarm pustiu,
Un zefir de toamnă, galben auriu.