se dezvoltă în mine ca o membrană
univers cu două dimensiuni
devin infinit
stăpînesc timpul făpturilor ce construiesc o lume
numai a lor
bănuiesc prezența mea mă divinizează
dar nu se pot închina

credincioșii nu au genunchi nici cruce la moarte
le promit că îi voi reînvia
aici stăpînesc timpul
greutatea gestului meu e propria satisfacție

doar trecerea în tripla dimensiune ce mă mistuie
va pune capăt
acestei lumi
e mult pînă atunci
generațiile anticipează sfîrșitul
atît de departe.