când înfloreau salcâmii
simțeam cum pocnesc celulele
albe
lăstarii păreau șerpi cu clopoței
zăngăneau
mi se încolăceau în priviri
toate nodurile erau atât de verzi
ochi de clorofilă

zefirul mușca balsamul și-l sufla
în nările mele
balonașe înnodate
în plămâni
sâsâiau

aveam un băț încovoiat
de-o seamă cu mine
smulgeam crengi ghimpate
înzorzonate
crosnele erau cât ranița unui soldat

norișori pierduți prin sita ploii
mieii înțărcați învățau să apuce salbele fragede
clămpăneau nedumeriți
mehăiau subțire ca fluierul

când mureau florile de salcâm
el îmi aducea inimi de cireș

(3 iunie 2010)