să-ți faci cerul lăcrimar să-l lași
să curgă pe sân apoi să-ți privești pielea
înnorându-se
asta ar fi substanța tristeții

să citești cioran pe patul morții
să-i reciți nepoțelului de cinci ani
"nu trebuie să te sinucizi deoarece o faci întotdeauna prea târziu"
asta ar fi spaima de marele

să te simți atras de o mioară năzdrăvană
și să-i vezi în spatele pleoapelor ciobănașul
dormind sub fag
ăsta ar fi miezul resemnării

să mă săruți al dracului și când
mă vei fi uitat de 1000 de ani
asta ar fi chintesența
iubirii