agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-06 | [This text should be read in romana] | Submited by Yigru Zeltil
Moarte, tu nu vii să strici, vii să dregi.
Ne întâmpini, la urmă, ca un bun zaraf, Care 'n schimbul gologanilor plini de praf Ne-ar da un singur galben greu, strălucitor în soare. Când se spărgea o strună din cobza sălbatecă, Nu ne-am simțit asvârliți în gunoi? Nu se deslipea ceva sfânt din noi, Când trosnea 'n uragan un ram al dorului? De câte ori n'a secat izvor de zâmbet pe buze, Și glasul de câte ori nu s'a 'ntors rănit în piept? Dar mâna cât de des nu s'a 'ntins drept Spre floarea visată și, de-odată, vântul i-a luat petalele... Nu-s mai rele și mai năbușitoare Decât orice clocotitoare durere, Măruntele morți îndurate 'n tăcere, Când nici nu știam unde să le săpăm gropile? Privirile, smulse din măduva visării, Se'ncrucișară - o clipă, ca paloșe vrăjite. Degetele străine cu smoală mânjite Le-au gâtuit, necruțător, nădejdea - abia aprinsă. Nu, moarte, tu nu dărâmi, ci împlinești!
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy