știi ziana oamenii sunt jumătăți
undeva nici măcar atât
sau poate
ochiul din spatele celor doi
se iubește pe sine

tu ești în creierul meu
îți stă bine cu picioarele în sus
ai sexul bronzat
semeni cu prima femeie
pe care nici un bărbat
nu o poate atinge

iau apă din tine
cu palmele iau apă
și mă spăl pe ochi
pe gură și pe suflet –
ce răcoroasă ești pe dinăuntru!

care animal s-ar putea abține?
încep să te băinuesc de taine
caut înfrigurat sfâșii rup
înlătur
unghiile mele n-au milă
sângele mă întărâtă mai tare

mă opresc abia când
din tine nu a mai rămas nimic

care dintre noi fi-va mort?