Dezavantajată sunt,
De un dezavantajat al sorții.
Chiar de lacrimi curg,
Râuri pe șirul vieții.
Mereu mă afundă
Deși nu am vreo vină
În întunericul dezamagirii.

Nedreptatea e calea
Mereu folosita,
Adânc tiparita
În viața-i obscură.
Și-n suflet e pătat
De tot ce-i necurat.
El încearca să învingă
Tot ce-i fără fină
Ce mereu l-a întrecut
Prin bunătate și cunoscut.