Singur / într-un timp al nimănui
transparent și dens ca lentila
unui telescop de astrograf
încă mai tânjesc să-mi simt inima
sub călcâi de femeie tânără

Mă las răsfățat de spaima
sau voioasa mea deznădejde
care noaptea ia înfățișarea unei sirene blonde
cu ochelari roz / îmi intră în casă pe fereastră
și în timp ce-mi dă târcoale
înghite treisprezece cuțite de bucătărie

Ultima dată răstoarnă
pe masă lângă PC-ul meu Siemens Nixdorf
(luat la second hand) un juvelnic
cu pești vii și înainte să-și facă numărul
se dezbracă / îmi sare pe genunchi
râde și fumează ca la ea acasă

Abia încep să-mi dau seama
cât este de ușoară
și amazoana îmi spune
că vom lucra împreună / Eu voi curăța peștii
iar ea mă învață să fac dragoste
și de câte ori voi suspina de plăcere
va înghiți un cuțit de bucătărie

Cum se mai fâțâie și chicotește
cu fiecare moacă măslinie sau crap spintecat
când îi strâng șoldurile fragede între coate

Și cum mai geme și cum mai tremură
când mojmondesc cu degetele
cleioase și le smulg
bieților pești din cap
gingaș zimțuitele lor pânze roșii de traforaj

Este curând la al zecilea cuțit înghițit
șiroind de sânge și icre
când câțiva bibani îi sar pe genunchi / între pulpe
și peștoaica prevăzută
cu două cozi / încearcă să-i prindă
și-i scapă între sâni
de unde își mișcă ritmic boticurile roz

N-am încotro îmi hârâie solzoasa
cu limba-n ureche după ce înghite
și-al doisprezecelea cuțit
Bucuria sau aventura bucuriei
în marginea cruzimii
îmi poruncește
să fiu cu ochii pe acești pești în agonie
să le culeg spasmele / să mă scald
ca-ntr-un râu în acest desfrâu
de țipete mute / dacă vreau
când te iubesc să cunosc extazul...

în curând n-o mai văd printre salturile
carașilor de pe masă
care parcă vor să zboare
Doar câțiva lufari
o privesc liniștiți printr-o perdea de solzi
când farmazoana înghite și-al treisprezecelea cuțit
și / cum s-ar zice mor fericiți