cântă la slujbă
în haina de blană
ușor zdrențuită de mărăcinii orașului
treptele bisericii se cutremură
cum dinții (cla)vecinului ciupesc din psalmi
iar ei se împrăștie
note în mozaic
ferestrele îl privesc într-un fel deschis
când cu degetele soarele pironește sfinții
clopotul amuțește năucit

cineva aruncă un codru de pâine
parcă ar da cu piatra

se crapă
obrajii ca pământul

(11 august 2010)