agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-06 | [This text should be read in romana] | Submited by Valeria Pintea
Sunt cu ceară picurate
Filele-n bucoavna mea, Dar citesc, cum pot, în ea. Spune-acolo de-o cetate Care “Neamțul se numea Și-au zidit-o, spune-n cronici, Nemți, germani sau teutonici. E ruină azi de veacuri. Unde-o fi? Vezi asta-i greu! Cine credeți că sunt eu Ca să știu atâtea fleacuri! Cui va ști, îi dau un leu. Zici că afli-n cărți de școală? Aș! Rămâi cu mâna goală. Deci, în ceasul dimineții, Când prânzesc acei ce au, În cetate-aici erau, Lângă comandantul pieții, Toți străjerii și-așteptau, Povestind și-ntinși pe iarbă, Chisălița să le fiarbă. Dar, pe când Guzgan răstoarnă Mămăliga din ceaun, Din clopotniță Tăun Sun-afurisit din goarnă. Unu-i strigă: - “Ești nebun!î Altul: - “Ce-ai tu dacă strigă? I-o fi dor de mămăligă.î Dar se-ntorc spre zid plăieșii; Văd pe șes un nor de oști. - “Măi Istrate, tu-i cunoști: Turcii sunt?î - “Ba, parcă leșii, Vin încoace.î - “Păi, sunt proști? Bat și ei cel drum, ca mânzul, Să ne strice nouă prânzul.î Leși erau. Sobiesky-vodă Rătăci p-aici prin văi, Căci pe-atunci era la modă Vara, când plecau la băi, Regii meșteri în bătăi Să-și ia drumul încotrova Totdeauna prin Moldova. Și plecau fără merinde Căci așa era bonton Să mănânce tot plocon, Ce puteau ici-colo prinde. Dar acest slăvit Ion Își avu-n desagi slănina. Și-i pierdu, să-i bată vina! Deci, cu oști, vestitul rigă, Cum umbla pe-aici flămând Și simți, prin văi trecând, Aburi calzi de mămăligă, Știu și eu ce-i dete-n gând, Că-și opri deodată pasul, Tot trăgând în vânt cu nasul. -îE vrun praznic în cetate. Ștefan vodă... El mi-ar da!î - “Cred că nu, măria ta, Că-i un drac și jumătate, Nu prea dă, că-i el așa.î - “Mie, nu? Să-ncrunt sprânceana! Eu ori el bătu Vieana? Domn ca mine cât trăiește Nu-i deprins să-nghită-n sec.î Iar un general zevzec, Răspunzând pe latinește Zise: - “Dobre ciolovecî! - Și-ntinzând sub zid armata, Iată-l ciolovecul gata. Și bum-bum apoi cu tunul, - “Fire-ar ei de râs, poleci! Mai pe vine să te pleci, Cârlănaș! Și dă ceaunul Mai departe, tu, Berheci, Că ni-l sparg cu-mpușcătura - Măi Spancioc, mai ține-ți gura.î Dar plăieșii din cetate Răspundeau vârtos și ei: Comandantul Onofrei, Cel cu pletele-ncurcate, Și cu straiu-ncins cu tei, Dând adânc zăvorul porții, Se zbătea ca-n ceasul morții. Și-au bătut o săptămână Leșii-n zid; dar zidul, prost, Sta pe loc, pe cum a fost. Însuși riga, într-o mână C-un pistol, din adăpost, Da pe Ștefan la toți dracii Și-mpușca la rând - copacii. Deci, văzând că nici nu-l lasă Să se ducă-n treaba lui, Și nici pomeneală nu-i De-a-l pofti la ei la masă, Și flămând - vai, ce mai spui - O luă mai pe departe, Pe genunchi scriind o carte. “Hai și descuieți odată! Și tovarăși să vă fim. Mândru cântec ce mai știm, Marș francez, fără de plată. Nu vi-e milă că pierim? Poate-o ploaie să ne-apuce... Nu știm drumul, că ne-am duce.î După ce-au citit pitacul, Onofrei ieși pe zid: - “Măi, poleci, eu vă deschid, Dar să nu vă puie dracul Să mințiți, că - vă ucid! Iar de marșuri mi-e cam scârbă, Trageți-mi mai bine-o sârbă!î Iată poarta se descuie. Leșii,-n vale, pe sub plopi, Se crucesc, se cred miopi - Ce văd ei? Din cetățuie Doi cu doi, vro zece șchiopi, Onofrei ridică tonul: - “Un doi, un! Și stați, plutonul!î Cu sprâncenele-ncruntate Strigă rex: - “Sto pojo boi? Cine dracul sunteți voi?î - “Noi? Plăieșii din cetate. Zece-am fost, pieriră doi.î Rex făcu o mutră lungă, De credeai că vrea să-mpungă. - “Pentru voi a fost gâlceava? Dar boierii?î - “Ce gândești! Noi să știm? Prin Tirchilești.î - “Domnul unde-i?î - “E-n Suceava.î - “Dar poporul?î - “La Plăiești.î - “Drace, asta-i de poveste! N-ați ascuns prin turn neveste?î - “Noi? Daà ce, ni-e mintea slabă? Noi suntem creștini curați: Aștia nu sunt însurați, Eu de zece ani n-am babă, Voi după femei umblați? Zbârlea are-n Huși, săracul, Dar urâtă, goală-dracul!î - “Dar comori ascunse-n oală Și-ngropate!î - “Oale, spui? Le-am lăsat să facă pui. Una-i știrbă, și-alta goală; Nici o pricopseală nu-i! De le vrei plocon ori pradă - Ia fugi, Zbârleo, și le adă!î Rex atunci: - “Vă tai grămadă!î Dar a stat cu mâna-n sus Căci aminte și-a adus Că-i e teaca fără spadă: În Liow zălog și-a pus Spada cea cu steme duble Pentru-un pol și două ruble! Dând din mâini ca cel ce-alungă Gânduri rele: - “Eu sunt bun. Apropo, ce-am vrut să spun? Onofrei, te văd cu pungă, Dă-mi o mână de tutun. N-am fumat de-o săptămână, Pune-l ici, te rog, în mână.î Și-aprinzând chibritu-n pripă, Mulțumit privea la fum. - “Onofrei, să-mi spui acumî, Și-apăsa cu unghia-n pipă, “Cum mi-ai stat tu mie-n drum? Nu știai tu de-a mea faimă Ca să stai năuc de spaimă? Dar glumesc așa! mă iartă, Ești erou, s-a hotărât, Deși porți pe după gât Traistă... hai, și nu-i deșeartă? O văzui numaidecât - Ai într-însa plumbi, de toate. Brânză, caș și pâine poate?î - “Brânză nu, dar am pogace Ș-usturoi, măria-ta.î - “Usturoi! Și-l poți mânca? Dar la urmă, cui i place... Mon Dieu! Nu te supăra: Tot făcurăm noi doi pacea: Ia să văd, cum e pogacea?î Și apucând cu mâini grăbite, Rupt de foame ca un lup, Rupe rex, cu toții rup, - - “Onofrei al meu, iubite, Vin la neica să te pup!î Și-l pupa viteazul rigă Și-ndopa la mămăligă. Ce-a mai fost puțin ne pasă. Au plecat polonii-n sus, Iar plăieșii-n jos s-au dus La Neculcea drept acasă, Iar acesta-n cărți i-a pus. Și din Dorna până-n Tulcea, Toți citesc ce-a scris Neculcea. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy