Peretele curge prin varul vechi umflat
mă uit prin visul urât într-un suport de inox
și-mi văd două nasuri două guri ochii mici
se urcă păianjenul să se hâțăne pe tavan
însă avalanșa de var îl acoperă ca pe schior
m-apuc să umplu golul peretelui cu mult ciment
mult mai hidoase-s toate scobiturile ce se cască
păianjenul schior n-a murit ori a venit altul și altul
vor să-și facă pânze în interiorul lucrului meu

Vom ajunge precum copiii
nealintați gângurind pe-afară și pipăind huma
în neliniștea probei obsedante că n-au de ce plânge
și c-au fost lăsați baltă
nesupravegheați

Pe ceilalți copii din lux și răsfăț
atunci când izbucnesc
nimic parcă nu-i poate opri
pentru că – zic tembelii părinți tembelele doici –
plânsul le dezvoltă bine plămânii poate și mai bine stomacul de vită încălțată viitoare
vocea scremută le-arată deja comportament viitor toane trufaș-găunoase

Există așadar câte două categorii
prunci și prunci
copii mici și copii mici
puberi și puberi
adolescenți de-adolescenți diferiți
tineri de tineri distanți
oameni mari și oameni mari
oameni mici și oameni smeriți
care se abțin tac se uită atent
pe când homunculii nu și nu pentru că-s baștani de mici
urlă și acum când fac pe ei bine hrăniții
trag bășini îngrozitoare de-mi despică nasul

păcat că-i în obiceiul pământului
copiii plângători să capete un nemaivăzut pe Glob tupeu juvenil
măcar deveniți șefi să se comporte OK
dar nu
că-ncep
să îi omoare cu biciul pe toți de lângă ei
na luați bani și crăpați
dar să-mi lucrați luna viitoare de două ori mai mult că de nu