Erau flori roșii, galbene și ape
Lângă mâinile, lângă sufletul ei;
Toate păcatele erau aproape -
Toate negurile tulburau munții febrei.

Aduceți liniștea turnurilor, înaltelor -
Cine stă între porți ca o moarte?
Visul dați-l toamnelor, altelor,
Dar lăsați-i himera aceea și-o carte.