Poetul va vedea, astăzi și mâine,
cu toți ochii, prin toți ochii.

Poetul va simți, astăzi și mâine,
cu toate inimile, prin toate inimile.

Poetul va râde și plânge, astăzi și mâine,
cu lacrimile noastre, prin lacrimile noastre.

Poetul va scrie, astăzi și mâine,
cu toate mâinile, prin toate mâinile.

Poetul va trăi și muri, astăzi și mâine,
cu noi, prin noi, pentru noi.

- Vorbește-mi, te rog, doar vorbește-mi!!

- Vorbește-mi de mirajul noilor primăveri
de prima sau ultima vară,
- Vorbește-mi de-a ta nestinsă flacără
chiar dacă continui să râd și să plâng prin ninsoare.

- Vorbește-mi, te rog, doar vorbește-mi...

Dar nu lasă cuvintele iernii
să ne viscolească inimile.