Azi intunericul tace, se-nchide in umbre
Rasar din taceri albastre si sumbre
Fantome de piatra reci si tacute
Itite din mine, din zile prea slute.

Jumatati de taciuni aprinsi intr-o seara
Ingheata in ei, in umbre de ceara
Durerea uiatata in clipa de vis
In buzele calde, in ochiul inchis.

Ramane pierduta, lasata-n amurg
Tristetea din clipe ce surde se scurg,
Se pierde surasul in cerul prea gol
Si vise uitate cad devenind namol.

Si sangele-n vene uscate in clipe
Pocneste tacut parca voind sa tipe.
Dupa tumultul care, uitat in carti de lut
A impietrit in umbre si a ramas tacut.

A adormit padurea in negura de vise
Pe cerurile-albastre din cartile deschise
Si cerul se destrama in haina de cristal
Lasand in urma totul prea trist si prea real.

Azi cant in frunze doine si las in urma fum
Inmormantandu-mi viata de mult facuta scrum.
Arunc in urma chipul ce-a fost golit de vise
Ca sa traiesc in umbra celor ce fost-au scrise.

Privesc in cartea vietii cum randui nesfarsite
Imi pun pe umeri zale si suliti otelite
Privesc cum tu dispari si tot in jur cum moare
Si rece-ngheata-n mine si ultima suflare.

Caci dac-acum as sti ca maine va fi bine
Azi mi-as inchide ochii, iubite, pentru tine
Insa nimicul negru nu poate sa imi spuna
De te-oi mai revedea in noptile cu luna.

Si eu cu gene triste privind apusul sec,
Azi, intorcandu-mi, fata ma pregatesc sa plec
Si sarutand pamantul ca-n visul dintr-o noapte
Inchid in cartea vietii doar amintiri si soapte