întunericul din cameră devine patern
mă pierd de mână cu el prin parcuri
unde îmi recompun iubitele
din frunze uscate
mă așez pe bănci și las să înceapă în mine
ploaia pe care am adunat-o de atâta vreme
în pușculiță

pe marginea patului
lama de ras are un început de rugină
închid ochii
o pot transforma
într-un trandafir

mi-aș tăia venele dacă aș ști
că sângele va curge în sus și va forma un cer

aștept soarele - sergent
să mă scoată din celulă
să îmi plimb prin metrou singurătatea pe umeri
ca pe un copil