(...)

De-o ști cum să gândească, să urce și să-nvingă,
De n-o lăsa divina văpaie să se stingă,
De-o cugeta că poate, căci a lucit ideea,
Chiar mai presus de sine s-aprindă-n el scânteia,
Că trebuie să lupte, că zorii-s libertate,
Și că, purtând făclia, speranță are-n toate;
Căci două raze-ncheagă lumina-n bolta-naltă,
Și una e puterea, frumusețea e cealaltă.

(...)