Pendula arată ceas târziu de noapte

Luna doarme cuibărită-n poale,

Și-n depărtare-n nesfârșite șoapte,

Un saxofon se tânguie cu jale.



Călătorim prin viață cu teamă și uimire,

Ni-i teamă de urmarea netrebnicilor ani,

Nu ne gândim nicicând să dăruim iubire,

Și-mbătrânim cu gândul la aur și la bani.



Mi-aprind țigara a nu știu câta oară

Privind la noaptea udă ce picură din ceas.

Colindători prin viață,ce așteptăm să moară
An după an,doar asta suntem,atât ne-a mai rămas.