azi nu mai cânt
simfonia străină
a unei jumătăti de viată,
cu partitura destrămată
de toxic palimpsest.

ai răsărit
dintr-una din zilele de ieri
și zâmbetul tău m-a trezit.
eram ca un proverb demodat,
lipsit de farmecul unei
dantele frantuzesti.

mâine nici nu există.
e o filă ruptă
pe care nici un vers
nu se va așterne,
pe care nici un sărut
nu-l va dezinfecta
și nici un fluture
nu-l va atinge în zbor.

iubirea mea, multiplicată-n tine
e un prezent perpetuu și sublim.