în sănii nu mai vin ca mai-nainte
nici moș Crăciun, nici sfântul Neculai
că noi am pus în cetini oseminte
și-am oblonit ferestrele spre rai

nici mama nu ne mai găteste bradul
lumina ei ne ține însă loc de stea
chiar dacă anul e mereu tot altul
ea ne-a ramas în fiecare fulg de nea

care se cerne din norul de-amintiri
mereu pe gene, pe obraz ca sfânt odor
ce cald ne mângâie pe suflet cu iubiri
și se preface-apoi în lacrimă de dor

în sănii nu mai vin ca mai-nainte
nici moș Crăciun, nici sfântul Neculai
că noi am pus în cetini oseminte
și-am oblonit ferestrele spre rai…