vino cu mine doamnă în alb
de mesteacăn de piatră stoarsă pe dinăuntru
de cântec dulce rusesc belaia berioza

vino cu mine mi-e dor să mă ardă liniștea când mă fac
frumoasă de cuvânt când port
piane sub limbă și tu știi
zâmbești ca și când clipa ar toarce ca o pisică
în culcușul ei alb
aș putea să-ți spun că aici au crescut păduri
în locuri aride că în podul bunicii mai există
fotografii dragi cu aromă de soare
că mai sunt ani până la despărțire

vino cu mine și iartă-mă dacă plâng astă seară
cu margarete albe la urechi
grădina ta mi se așterne lin sub pleoape
ca o nălucă
mnemosyning