tac strig plâng râd îmi fac iluzii
nevoile
din când în când las și niște urme
care vor fi șterse de alte urme
ca orice patruped
am un creștet o mamă un dumnezeu
și câțiva pui pe post de oglinzi
făcuți de mine sau de alții
singura diferență e că eu mai am
o lamă suficient de ascuțită
un piepten și un copac
care tace continuu în mine
crescând tot mai înalt
cu fiecare moarte a sângelui meu...