Pe pereți sunt gratii,sunt țipete de fier...
Vopseaua tot mai curge c-un zâmbet efemer,
Gândacii striviți mai merg pe zidurile reci
prin lumea din care tu te-ai grăbit să pleci...

Cruci goale stau la ușă așteptând un nume
și pozele funebre ce par din altă lume,
doar apa neagră se mai scurge pe leșul de ciment,
c-un susur rar și rece...c-un zgomot decadent...

Și tu erai acolo,pe lespedea de piatră
pictând in negru-un înger ce zace în nisip...
O lacrimă-ți curgea din inima tăiată,
din sufletul cel negru,ce nu simțea nimic...

Și pe pereți ești TU...și crucea ta cea spartă...