Rugă la pământul patriei



Pământul nostru sfânt
Ierta-ne-vei vreodată?
Te-am părăsit răbdând
Nedreapta judecată
Străinilor disprețul
Privirea cea de sus
Cuvântul de ocară
Simțit dar netradus
Ca ruda cea săracă
A fratelui... Apus
Tratat cu umilință
Văzut ca, indecent
ÃŽn marea de Sodome
De fratele-occident.

Imaginea de foame
Pe chipuri afișată
Parolă de-nchinare
De nație trădată
Străin vei fi dea pururi
Străin între străini
Cu pașaport, de traistă
O floare între spini

Noi suntem demni de milă?
Popor cu vechi istorii?
Din fașă-n Europa?
Cu nume și cu glorii?

Pământule ne iartă!
Că ne-am pierdut cu firea
De vină e systemul
Ne-alungă stăpânirea.

Blestemul Maicii Sfinte
Ce și-a văzut grădina, cu floarea diafană
Călcată în picioare de Secera-Ciocană.