De mi-ai fi-ngăduit
În primăvară să m-ascund
Și printre flori mirânde
Rănile să-mi ling
N-aș mai trăi grăbit
Făcând un joc secund
Penelul ți-ar surprinde
Formele-ți prea blânde.
Și cât de fericit
Cu genele-mi plângânde
Þi-aș spune câte-n lună
Pe urmă, câte-n stele
Așa cum altădată
ÃŽn visurile crude
Te alintam smerit
Cu lacrimile-mi ude.
Și toate ale mele
Eu ți le-am dat demult
Iar tu în palma-ți caldă
Cu drag mi le-ai primit
Și-acum le porți în suflet
Ca salbă de mărgele.
Ce trist că-n primăvară
Mor visurile mele...