nu mai zboară nici un înger s-a oprit de la macaz
orice zbatere prin ungher orice fulg de pernă treaz
orice suflet în atele prins de șină cu șurub
când să pice caramele trenul trece iar pe sub

că pământul se ridică face gări de mușuroi
la ferestre-i baza mică radical din doi pe doi
prin podele urcă seva ruperii de rădăcini
pe pereți e kamadeva asaltat de babuini

sunt lipit de nefertiti pe o tablă în aval
călător printr-un graffiti de iluzii hormonal
sau lăsat degeaba-n fire ce-au urcat peste peron
să-mi împart o nemurire cu acarii de bonton

râd în zare că pornește la semnalul unu-trei
primăvara și-s un clește agățat de roata ei