De multe ori vrei să pleci,
luând cu tine acoarela
cu care îmi colorezi,
noapte de noapte,
visele.
Umpli o geantă Louis Vuitton
cu șoaptele
care îmi insuflau,
zi de zi,
o adiere de viață în arterele subjugate.
Îndeși in buzunare
verdele ochilor
care,
în seri cu lună nouă,
îmi spuneau povestea noastră,
în ritm lent...
lent,
lent.
De ce să pleci,
nu ai motiv,
si eu te-aștept!