ne-am văzut și timpul s-a spart în fragmente
ai călcat stropind trecătorii care
s-au împrăștiat printr-o minune

nu putea să fie totul de sticlă
din moment ce
ne ciocniserăm atomic
scăpasem paharul și vinul
își răsturnase culoarea
peste chipul meu

așa de puternic era sentimentul încât
o mașină de epocă s-a contorsionat când
s-a lovit de tine

m-am speriat vitrina s-a făcut zob ca timpul
eram doi oameni ciobiți
din cioburile noastre păsări de cuarț
trebuia să ne întregim

câtă vreme stăruiam într-un sărut iluzoriu
mă urmăreai descompunându-mă
în aroma unei priviri cât o

(20 mai 2011)