in memoriam George Bacovia

Te urcă-n caleașca morbidă
Cu caii mascați și vetuști
Și-ncearcă, iubito, timidă,
Plimbarea aceasta s-o guști.

Chiar eu sunt al tău vizitiu,
Pocnind cu fervoare din bici.
Deși am murit, parcă-s viu,
Iar ochii îmi scuipă furnici.

Opri-vom în halta-cavou
Să luăm o gustare în pripă,
Cadavrele plâng în ecou,
De lacrimi făcându-și risipă.

Te uită cum ninge pe-afară
Cu fulgii din zahăr sticlos
Și oamenii lasă-i să moară
ÃŽn aerul greu, puturos.

Te urcă-n trăsura din poartă
Cu caii mascați și vetuști
Și uită-ți iubirea! E moartă...
Periplul acesta să-l guști!