Am stat mult prea mult așezând
Unele sub altele gândurile-n fracții,
Aduse la același numitor
Și anume: numele tău-
Scazut, împărțit, împrăștiat,
Luat de la coadă la cap și pus
Cămașă de forță în jurul minții mele
Legată în fundurile ochilor mei...
Se contrazic și se ceartă
Ca niște mărturii,
Nu ca niște idei,
Scurmându-și găuri-tirbușon,
Contrazicând dumnezei.
Recalculate și-așezate
Amintirile-n clepsidră
ÃŽn fire de nisip
Ce o golesc în cap
Și-o țintuiesc la bază,
Urmându-și curgerea.
Doar răsturnarea
Începe iar numărătoarea.
Ca și cum inversul e starea
Și echilibrul n-ar fi fix,
Ci doar între numărători...
Și nu-mi mai amintesc de câte ori
Tu m-ai fumat și m-ai băut,
M-ai consumat încet, în cincizecimi și în infinețimi,
În grade și în secunde-lumina
Și m-ai sorbit de fiecare picur de tangență
Ca să mă tinzi la infinitul tău...
Căci m-ai lăsat doar pe dinafară
ÃŽn forma mea de seif
ÃŽnchis cu ochi
Deschiși
Cu zâmbete drept-descendente
Și cu urechi obosite de limbi proaste.
N-aș ști până de ce și cum unde,
Dar uitată înăuntru,
Rostogolita in colturi,
Repezita fara drept de apel
de-atitudini si pretentii stivuite cu grija peste-
Stă permisă fără voia ei,
Podoabă perimată,
Sfârșită ne-ncepută,
O aducere aminte
De a-mi face gândurile rânduri:
Să piară fracțiile!
Egalul sa stinga comparatiile;
Clepsidra de-a rămâne pe de-a latul:
Început și pururi în linie dreaptă,
Gol pretutindeni sau nisip de trăiri
De soartă așezate cuminți,
De-o parte și de alta a unei drepte-
-Orizont al totului cu nepăsarea.