Suntem mereu chemați
în sala de așteptare
unde nu este nimeni.

Acolo fuioare de umbre
împletite în vis
locuiesc pretutindeni.

Nu suntem curioși,
nici nu ne este teamă,
gara e pentru oameni.

Iar dacă trenurile
mai întârzie puțin,
noi zăbovim printre semeni.