„O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate…”
Cunoscuta poezie
Orișice copil o știe,
Dar eu știu că ea, furnica,
Robotește, mititica,
La o fabrică de pâine,
Viețuind de azi pe mâine
Și e vai și-amar de ea,
Bani puțini și muncă grea!
Un păianjen e patron…
Să muncească el? Pardon!
Doar se știe, șefu-i șef
Și de muncă n-are chef.
Angajată, de-astă vară,
Pe un post de secretară,
Buburuza nu lucrează,
Toată ziua-și etalează
Fusta mini, cu buline
Și-i drăguță cu oricine.
Ar mai fi și doi bondari,
Mari specialiști brutari.
Unul este la spital,
În concediu medical,
Nu că ar avea vreo gripă,
Dar îl doare în… aripă.
Altul e trimis la mare
(Curs de perfecționare).
Iar un greieraș, de formă,
Doar cu o juma’ de normă,
I-angajat, da-i tot plecat,
Cu vioara, la cântat.
Din atâția angajați,
Furnicuța, observați,
Singură le face toate,
Treaba merge ca pe roate.

Morala:

O furnică duce-n spate
Patru trântori jumătate!