secera lunii

prin ochi vrăjiți
prin aer tors
în pâlnii roz
prin ierburi vii
și ape cu mâl gros
sub tălpi bătute-n cuie
îți ițești capul de șarpe
din circumcizia picurilor
pândești
cum vântul incendiază mareele
și te scufunzi
în valuri aprinse
în focul buimac al fluidelor
amândoi
simultan
strângem
câte un capăt
al secerii lunii