ÃŽn ograda cu arici
Și cu trei cireși pitici,
Trece șirul de furnici,
ÃŽncotro, ia spune-mi, ghici?

Înspre arie, firește,
Unde bobul prisosește.
Sub poveri, abia suflând,
Una nu iese din rând.


Stau aricii pe cărare,
Să le dea răcoritoare:
- Mulțumim, dar nu oprim !
Vara-i scurtă, ne grăbim!


Că e scurtă știm și noi
Răspund din cireș vreo doi
Nepoței mai pezevenchi
Cu cireșe la urechi.


Și pe iarba de mătase
Aruncă câte-o cireașă
Aricilor celor darnici
Cu prietenii cei harnici.