Deprimare


Mi-e inima un bulgăre de ciumă
Și sânge negru-i închegat în ea
Arterele-s blocate către centru
Și circulația e tot mai grea

Eu am murit demult pe dinăuntru
Pe dinafară încă mai respir
Și zilele mă dor de dimineață
Aștept să vină seara în delir

Sunt mort și totuși viu, din inerție
Atâta doar că nu m-au îngropat
Și popa n-a citit o liturghie
Și nici pietrarul crucea n-a crestat

De mine nici nu-mi arde, nici nu-mi pasă
De ai mei dragi, mă doare și mi-e dor
De mine, când trăiam ca Om de rasă
Pursânge de Terran și iubitor

În disperare urlu către ceruri
Poate s-audă bunul Dumnezeu:
-De ce m-ai părăsit așa deodată?
Când eu credeam că Tu,ești Tatăl meu

Te-am suduit adesea la furie
De multe ori rugat-am:Doamne dă!
Ori am călcat vreo lege care scrie
Dar nu m-am adresat nicicând cu:Mă!