Fuga în noapte nu era defapt o fugă propriu-zisă;
era o mică scăpare, un contur de imagine
tras cu ochiul printr-o spărtură de zid

Iarba proaspăt tăiată îmi împungea tâmplele
și valuri de vânt îmi tremurau pielea
Ce-mi devenea strâmtă, sufocându-mă,
tânjind după eliberarea atingerii tale
detestată de gând
pentru certitudinea sa impusă de ceas.
Susurul izvorului îmi curgea în vene
scupltând meticulos vremelnicia clipei
pe care eu o doream infinită
gura mi-o țineam ocupată cu plăsmuirea fumului
ce interpreta un rol perfect de ceață
privirea lacomă fura nuanțele fiecărei umbre
pentru un tablou suvenir de atârnat într-un cui
bătut în inima mea tot mai adânc
de clopotele din fiecare jumătate de oră.
Fiecare clipire derula câte un trailer
de scenarii posibil imposibile,
reprezentând de obicei două teme în contrast
libertatea sau destinul Persefonei.

m-ai mușcat mai mult în joacă
pe când eu speram să mă ucizi
și nu am descoperit pădurea fermecată
ca cei doi tipi la câțiva metri de noi
sub razele lunii voyeur, plină pentru ei.
Noi o observaserăm cu atenție
și ni s-a revelat aproape plină.