Spre Asey

Citeam...
cand deodata,
aud din departare,
din linistea ploata,
un strigat de durere,
pierdut in noaptea aspra

Dormeam....
somnul de toamna,
cu roade mucezite,
visand la deznadejdea
unei lumi trudite

Mergeam...
picioarele-obosite si pline de noroi
mergeau unul si unul cu pasi doar inapoi

Visam...
cum departarea s-apropia de noi,
cu umbra ei cea deasa, priveste -n chip vioi

Priveam...
cu ochii calzi si umezi
ramasi in asfintit
a noastra cararuie
cu pietre de argint

Stateam...
pe banca din lemn alba
si roasa doar de timp
cuprinsa de tacere,
a suferintei chip