lumea și planeta
neagră cum trece aproape
singură și se mâhnește
vibrații pe pământ cum plouă peste
frunțile noastre reci și temătoare
nu am timp acum sunt în proces de
de ce
milisecunde plutitoare vara lungă
și cu toamna lungă
și cu toată vehemența de care e capabil
cine
cu liniștea lui de fier
aștept să privesc tăietura

desenez un smiley face

doar pentru că ok am înțeles
de parcă poți să scoți suflul din cineva

zise el în timp ce prin preajmă
trecea nu știu ce stație orbitală
arbitrară
aproape la fel de singuratică