toți purtăm un cuțit în spatele inimii și o țeavă lungă pe umăr
scriem în caiete vrute și ne
până se așterne peste noi un cearceaf fără tată
fără umbră
cu o fereastră în loc de hibă

o sută de arlechini împing secundarul
dar noi avem bagaje făcute ghemotoc

ne dorim să întâlnim marea la fiecare colț de pâine
să iasă cineva din crăpăturile vâslelor
să-i simțim mâna leoarcă îmbărbătându-ne fruntea

împingându-ne o verighetă pe limbă