Drumul dintre mine și dragostea ta
e presărat cu sesibilitate;
roze cu spini ce nu le pot aduna,
îngeri atinși de somn și lașitate.

În palma naturii pășesc precum primitivii
mereu măcinat de vise icariene-
pieptul profan atrage naivii
fără miros ori cânt de sirene!

Degeaba adorm în noaptea umană,
ca duhul să-mi meargă înspre origini,
nopții îi ești și tată și mamă,
iar farmecul tău nu știe de margini...