Sub chipul zvelt, dar tainic
de-atâtea amintiri,
mă recunosc sub semnul
intrărilor
în lumile ce nu se lasă
lui a fi
decât întoarse-n roată.

Mă chemi în susur lung
de dimineți,
mă cauți în liniști de-ntuneric,
dar nu ai cum să mă găsești
decât
atunci când
re-întorsul tău cuvânt
minune
se va naște.

Ascultă-n cel mai pur ecou
chemarea-mi dulce
și nu te-ncrede-n altceva
căci poate fi nălucă...