Mergând pe stradă m-am întâlnit pe mine însumi,
Aceleași mâini care modelează ideea nimbând firea,
Aceeași față – albie prin care curge plânsu-mi,
Ne-am salutat și ne-am schimbat gândirea.

Rătăcind prin eul germinând în sine
Mi-am regăsit speranța ascunsă în umbra intimității,
Aceeași pe care am pierdut-o în jocul cu decepțiile întinse printre ruine,
Am primit-o în mine ca pe o orhidee a perenității.

Zburând cu aripi lirice într-un spațiu vertical
De doruri întinse peste melancolii plângând în retine,
M-am întâlnit cu un ideal orizontal care alerga pe un roșu cal.

Plimbându-mă prin sângele fierbinte de patimi, în lacrimi învelit,
Mi-am redescoperit iubirea retrasă într-o globulă ca într-un schit,
Mi-a refuzat cererea de a ieși la suprafață , cu sentimentul de sânge topit.