Anamorfoza unui râu văzut din aval în amonte
centrul urbei se golise de lumea
ce o zăreai șerpuind
aveam unde păși peste tălpile lipsă
peste liniștea nevrotică a străzilor
peste dalele goale

de borduri se loveau în surdină săditore de urme
era devreme după fiecare bloc

visul ne făcea oglindirea între noapte și zi
soarele implodase la marginea griului
așezarea respira sufocantul ecou al orașului
pe care-l locuiam
ca niște drosofile în asemănătoare căutari