era iarnă
ți-am lăsat cadou un vis sub pernă
și cu buzunarele pline de frig
am ieșit în stradă

o vreme m-am prefăcut copil
înfometat
căutam sânul mamei prin tomberoane
ajutat de maidanezi răscoleam
cu furie printre oamenii cu termenul expirat
și deveneam din ce în ce mai flămând
până am ajuns să imit viermii
în speranța că pământul
se va transforma în cadavru

apoi am adormit direct pe asfalt
până am intrat în el
o senzație nouă!
de parcă făceam sex cu moartea
lumea mă striga
hey!
omule din asfalt ridică-te
nu ne înghiți orașul
tăcerea mea dădea palme
în stânga și-n dreapta

când mă părăseam
întotdeauna încuiam ușa

apoi asfaltul din mine s-a îmbolnăvit de cancer
orice urmă lăsată pe trupul meu
era o doză de morfină
orice copil răscolind colbul
o nouă operație

într-un sfârșit buldozerul mi-a amputat trupul
inima pulsa în mâinile lor
și striga
te strigam cum fluieră un polițist
o mașină care trece pe lângă el cu 200 km/h
în somnul tău înconjurat de iarbă
nu erai în stare să recepționezi
sms-urile scrise cu sânge pe aripile îngerilor



era primăvară
am fost aruncat din ceruri
și m-am rostogolit
purtat de vânt
prin iarbă ca o prăjitură
prin pudră de zahăr
soarele înverzise
și luna l-a copiat
ochii tăi mă căutau



era vară
am cerșit bucăți de carne
la ușa halei
și am reușit să merg acasă



era toamnă
ochii tăi transpirau
m-ai tras de mână în duș
și mi-ai spălat spatele de ani
copii și tot felul de paraziți
ca și cum ai fi ros cu peria de sârmă
ceaunul de funingine
carnea pulsa
amintindu-ne că orice căutare
are gust de rană