Iubito, pacea din tăcerea noastră
E semnul lumii ce-am creat-o singuri
La masă stând, doar zgomotul de linguri
Și vara-n zori citind în zare-albastră.

Papirusuri am scris, pe mână siguri
Bătrâni în vis, să nu uităm sihastră
Privirea pe a Raiului fereastră,
De-a fi în veci e bine să te-asiguri.

Da-n iarna asta, când căruntul crește
Prin dealuri, urbe, în cătun și sate
Puțin la sân și laptele se-acrește.

Avem în stele verzi poteci trasate
Și neaua nu ne-a asuprit, firește.
Etern ești nins de dragoste-Mpărate!