Noaptea se lasă încet , peste ziua ce moare,
Petalele se închid , nimic nu mai zboară din floare în floare,
Adorm în compania gândurilor, cu a lor frenezii,
Mă învăluie visele, de multe ori reci, de multe ori vii.


Nu dorm decât să am putere mâine să gândesc,
Trăiesc zi după zi tânjind după ceva firesc,
Orele se transformă din ce în ce mai des în zile,
Zile chiar și senine pentru mine-s negre,când nu ești lângă mine.


Când vine noaptea, o flacără se aprinde-n pieptul meu,
Mă arde dar o țin în viață,pentru că ea va lumina mereu,
Ceea ce am în suflet și nu vreau să pierd,
Un sentiment frumos, iubire vreau să cred.


Și când din fața mea încet dispari,
Și razele de soare sunt din ce în ce mai tari,
Se-așterne dimineața, visele nu-mi mai par vii,
Urmează o zi în care caut Luna, semn c-o să revii.