nu este o scrisoare de adio
nici măcar un testament
nu m-am sinucis

am murit de tristețe

o viețuire logică de la primul punct
ar fi fost nejustificată
ori dacă acest pas nu poate fi măsurat
în lungimea vieții unui om
de ce aÈ™ fi eu acest om
de ce să fiu eu partea cea mai importantă
din fiecare minut acordat ție

când torci în sfârșirea așternutului
o umbră roasă pe alocuri
înșiruită în zilnicărie
dormitează în hamacul unei disperări
în timp ce în cealaltă parte
o învârteală nemăsurată
înapoia respirației tale gustul sălciu
al pământului

se apropie secunda în care sluții
cântăresc noaptea
sub felinarele strepezite de așteptarea
zbârnăită
a păsăroaielor drepte

în seara asta este ultima spovedanie
înaintea nașterii