Am semănat cerul,
Cu semințele memoriilor
Și iată,
Ce recoltă nocturnă!
Acest cimitir de sfinți,
Te amețește
Cu mirosul serafic,
Și-n cele din urmă
S-a dovedit a grăi.
Trebuie să fii poet,
Să astepți,
Să-ți pice din cer,
Restul soiurilor de oameni,
Nu câștigă nebunia.
A patra limbă a ceasului
Mătură in sens trigonometric,
Urmele secundarului,
Colbul ce ne-ar acoperi
Memoriile.