Din dimineață roua mărgelată
Prin tot tărâmul plouă în neștire,
Adulmecând a florilor iubire
Pe frunza lor se îmbrâncește lată.

În sferă se reface ca-n robire
De zorii zilei tainic flagelată;
Ea e aceeași veșnic gealată
Ce ochii noștri-i duce în orbire.

Nu mai vedem nici soarele de sus
Decât cumva fiind ca prin oglindă
De nici nu ai cum a-l avea de spus.

Pun demâncare păsării în tindă
Să-mi zică ea nespuse-n grai nespus
Și farmecul în casă să se-ntindă.