Iar noaptea-aduce vântul să se joace
Prin flori și frunze, cu insomniacii;
În aplecările de ram, copacii
ÃŽmi amintesc fiorul din cojoace.

Prea absorbit de "tu", ca maniacii
Îți las iubirea sufletul să-mi toace
În beznă îngeri scoatem din găoace
Ce-ntreg ținutul hărțuie cu dracii.

Afară-i crivăț de fierbinte aer
Noi adăstăm în casă pân-o trece,
Ne doare pieptul de-al naturii vaier.

Și ca urâtul să nu ne ferece
Suim cu gândul într-al lunii caier,
Dar ea e-nveșnicită și prea rece.