Inima îmi fierbe în laptele sânului
iubesc trupul deșirat
ca o perlă scăpată din mâinile culegătorului
în părțile goale ale pământului

mi s-au lipit pleoapele
de mormanul de umbre
pe care nimeni le revendică

luna în haine de călugăr
se descompune în sângele cald
ce îți pipăie rănile
ești ca un vultur
sprijinit în cârjele aripilor
ce-mi hrănesc cuibul

cojile cerului
îmi închid ochii
două gălbenușuri
bătute de vântul unui dumnezeu
ce își unge fiecare înger cu lacrimi

dinții mei sunt niște zaruri
pe care le arunc în cuvânt
și așa te-am pierdut ca bărbat

mă sufoc de atâta liniște
dar îți păstrez în continuare amintirile
ca pe niște seifuri bandajate cu cifre
18 19 23
toate o mânușă a timpului
care te face alb iar pe mine negru
ca un pământ ce înghite
zăpada mieilor mângâiați de cuțit....